O amintire sacră

Prietenul nostru Andrei traiește ca o amintire minunată în sufletele noastre. Ne-am hotărât să scriem despre el pentru a marca  2 ani de când nu mai este printre noi. Pierderea lui este și va ramâne o durere pentru toti cei care l-au cunoscut îndeaproape, fiindcă merita pe deplin să fie printre noi, însa soarta a hotarât altfel. Deci, acest articol este un tribut adus unui tânăr energic și ambițios, un prieten adevărat.

Mama lui ne povestea ca nu facuse niciodată nimănui nici un rau și ca permanent îl puteai vedea cu un surâs pe buze, un surâs care parcă era o poartă spre sufletul sau larg în care încapeau grijile tuturor. Se străduia permanent să înțeleagă greutățile sufletești ale celor din jurul său și să vină cu un sfat bun. Uneori glumele lui erau ca un balsam pe suflet care te făceau deodată să zâmbești, sa uiți de probleme.

Camaradul Andrei era neînfricat și un aventurier înnascut care iubea să se distreze pe deplin alături de noi, prietenii săi, pentru că el iubea cel mai mult viața. Acum reflectăm deseori la dorința sa de viață, pe când atunci o luam ca pe un atare, ca pe o axioma care nu are nevoie să fie demonstrată.

Andrei s-a remarcat întotdeauna printr-o agerime a minții și o creativitate care ieșea la iveală prin fotografiile sale pline de mister și creațiile sale de design cu care se mândrea enorm de mult pentru că reprezentau munca lui de ani de zile. Oamenii din jur remarcau tactul de care Andrei dădea dovadă în relațiile profesionale. Asculta atent, serios și se străduia să își cântărească fiecare vorbă. Alături de prietenii însă dădea frâu liber emoțiilor și devenea parcă dintr-o dată foarte vesel, iar când era alături de noi în ochii săi se putea citi o urma de bucurie.

Fetele le trata cu respect, era aproape gentil. Uneori facea glume care aveau un aer de sarcasm, însa erau foarte amuzante. Își dorea extrem de mult să facă o carieră reușită și să întemeieze o familie, să aibă o viață deplina în pofida faptului ca era în scaun cu rotile. Acest gând îl obseda de când plecase în Portugalia și Spania și se intorsese acasă cu noi cunostințe și experiență de viață pentru a-și realiza visul cu succes.

Activa în cadrul Asociației noastre, cunoștea limba engleză, iar ideile sale ingenioase făceau din el un specialist cu perspectivă foarte bună. Lucra insistent cu beneficiarii pentru a obține rezultate de care toți să se bucure. Entuziasmul său îi dădea probabil puteri să se lupte cu situația complicată, cu lipsa de acces pe care o întâlnise odată revenit aici în Moldova, dar și mai mult se lupta cu atitudinea ostilă a societății noastre fiind un exemplu pentru beneficiari și comunitate.

Andrei a lasat în urma sa o amintire frumoasă, un prieten adevărat care este întotdeauna alături. Cu toate că nu mai este printre noi el este CU noi, pentru ca se spune ca omul este viu atât timp cât este vie amintirea lui. Prietenia și respectul însă nu mor niciodată! Ele ramân ca o amintire sacră în sufletele tuturor care l-au cunoscut pe Andrei.

Gheorghe Mogîldea                                                                                              24 noiembrie 2015